Secolul XX este, poate, perioada cea mai densă şi accelerată ca derulare a faptelor istorice, contradictorie şi complexă, fericită dar şi dramatică prin consecinţele unor procese şi fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sau social. Este secolul în care omenirea a invetat/produs cele mai spectaculoase lucruri încât i-au permis omului să „comprime" timpul şi să, „scurteze" distanţe pentru a putea păşi pe Lună dar este şi secolul în care sute de milioane de oameni au fost victimele războaielor, revoluţiilor, epurărilor etnice sau religioase şi a intoleranţelor ideologice. Despre secolul XX Wehudi Menuhin afirma că „a trezit cele mai mari speranţe concepute vreodată de omenire şi a distrus toate iluziile şi idealurile". începuturile dar în egală măsură finele acestui veac au marcat profund conştiinţa contemporanietăţii. Nu puţini au fost aceia care, în jurul anului 1900, vorbeau de sfârşitul unei perioade numită Belle Epoque şi trăiau angoasa unui timp ce li se părea ostil. Astăzi, celebrul istoric britanic Eric Hobsbawn nu are „nici o îndoială cu privire la faptul că la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 s-a încheiat o epocă din istoria omenirii şi a început alta". Francis Fukuyama este mai categoric decât istoricul englez care afirmă că „nu suntem numai martorii sfârşitului război rece sau al încheierii unei anumite perioade a istoriei postbelice ci şi ai sfârşitului istoriei ca atare". Am putea conchide că fascinaţia şi angoasa secolului XX continuă. lată doar câteva elemente care conduc nu numia la nevoia de a cunoaşte istoria secolului XX ci mai ales la înţelegerea cauzelor care au determinat o evoluţie sau alta din acest veac, la descifrarea mecanismelor sociale, politice, ideologice, spirituale care să permită oamenilor să nu mai repete erorile „de parcurs" în evoluţia societăţii.

     Acest website trateaza mutaţiile care au loc în evoluţia societăţii la finele secolului XIX şi în primii ani ai veacului şi cu prezentarea primului război mondial. Deceniile de la izbucnirea primei conflagraţii mondiale până la cea de-a doua mare conflagraţie sunt abordate în liniile sale esenţiale prin trasarea evoluţiilor din plan politic, economic şi cultural spiritual. Evenimentul cel mai spectaculos a fost victoria revoluţiei bolşevice din octombrie 1917 când părea că regimul liberal se află în mare criză şi sistemul economic şi politic improvizat pe ruinele rurale-euro-asiatice ale fostului imperiu ţarist sub numele de socialism era o soluţie. Prăbuşirea socialismului sovietic şi consecinţele sale enorme au arătat că acesta nu numai că n-a fost o soluţie, dar a şi generat o uriaşă zonă de incertitudine politică, de instabilitate, haos şi război civil. Evenimentele de la jumătatea secolului XX au fost marcate de o alianţă temporară şi bizară a comunismului cu liberalismul în lupta cu fascismul. Sistemul politic liberal a fost salvat de comunism adică tocmai de regimul pe care dorea să-l „îngroape". Sunt prezentate în liniile lor esenţiale războiul rece, natura, limitele şi deficienţele fatale ale „socialismului real", confruntarea sa cu „lumea liberă". Nu au fost eludate evoluţiile din domeniul culturii şi a civilizaţiei universale în acest secol.